Importanța potasiului pentru organism și problemele asociate deficitului acestuia

Deși este adesea trecut cu vederea în favoarea altor nutrienți, potasiul are un rol fundamental și este indispensabil pentru buna funcționare a organismului uman, fiind implicat într-o multitudine de procese biologice vitale. 

Potasiul este un electrolit, adică o substanță care, dizolvată în apă, se descompune în ioni încărcați electric. În corpul uman, potasiul se găsește în principal în interiorul celulelor (aproximativ 98%) dar și în spațiul intracelular, inclusiv în sânge, într-o cantitate mult mai mică. Această distribuție inegală este foarte importantă pentru funcțiile sale, contribuind la menținerea sănătății și la funcționarea normală a sistemelor corpului. 

Concentrația de potasiu este reglată minuțios de către rinichi, care joacă un rol central în menținerea echilibrului hidric și electrolitic în corpul nostru. 

Ce rol are potasiul în organism 

Potasiul are o serie de roluri vitale, acționând ca un pivot pentru funcționarea optimă a diverselor sisteme ale organismului. 

Menține echilibrul fluidelor și electroliților 

Unul dintre cele mai importante roluri ale potasiului este acela de a menține echilibrul osmotic și electrolitic în celule. 

În combinație cu sodiul, potasiul reglează distribuția apei între compartimentele intracelulare și extracelulare, fiind astfel esențial pentru stabilitatea volumului celular și pentru funcționarea normală a organelor. Acest echilibru osmotic dintre interiorul și exteriorul celulei este foarte important pentru hidratarea celulară, pentru transportul nutrienților și pentru eliminarea deșeurilor. 

Susține funcția nervoasă și musculară 

Potasiul este un component cheie în transmiterea impulsurilor nervoase și în contracția musculară. 

El ajută la generarea potențialului de acțiune, adică a semnalului electric ce permite celulelor nervoase (neuronilor) să comunice între ele și să transmită comenzi către mușchi și către țesuturile corpului. 

Fără un nivel adecvat de potasiu, mușchii, inclusiv mușchiul inimii, nu s-ar putea contracta corespunzător. 

Menține sănătatea cardiovasculară 

În timpul fiecărei contracții cardiace, schimburile de ioni între celule permit inimii să bată regulat și eficient. 

Potasiul contracarează efectele negative ale excesului de sodiu, ajută la eliminarea lui din organism și relaxează vasele de sânge. 

Un nivel adecvat de potasiu contribuie la prevenirea aritmiilor și la menținerea unui ritm cardiac normal, și este asociat cu o tensiune arterială mai mică și un risc redus de boli cardiovasculare. 

Deficitul sau excesul de potasiu poate duce la tulburări cardiovasculare grave, de aceea menținerea unui echilibru optim este vitală pentru organism. 

Ajută metabolismul 

Potasiul este implicat în metabolismul carbohidraților și proteinelor: el contribuie la conversia glucozei în glicogen pentru stocare și la sinteza proteinelor. Altfel spus, potasiul joacă un rol în furnizarea de energie celulelor și în repararea țesuturilor. 

Susține sănătatea oaselor 

Un aport optim de potasiu contribuie la menținerea densității minerale osoase deoarece ajută la păstrarea calciului în oase și poate preveni pierderea acestuia prin urină, fiind astfel asociat cu un risc redus de osteoporoză. 

Doza necesară de potasiu 

Doza zilnică necesară de potasiu variază în funcție de vârstă, sex și anumite condiții fiziologice, cum ar fi sarcina sau alăptarea. 

Este important de reținut că majoritatea oamenilor își pot asigura necesarul de potasiu printr-o dietă echilibrată, bogată în fructe și legume. 

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), adulții ar trebui să consume, în medie, între 3500 și 4700 mg de potasiu pe zi pentru a menține echilibrul electrolitic și sănătatea cardiovasculară. 

Pentru sugari și copii, valorile variază și sunt adaptate nevoilor specifice fiecărei etape de dezvoltare: 

- de la naștere până la 6 luni: 400mg/zi

- 7-12 luni – 700mg/zi

- 1-3 ani – 2000-3000mg/zi

- 4-8 ani – 2300-3800mg/zi 

La adolescenți și adulți valorile cresc, reflectând necesitatea organismului de a susține funcțiile multiple ale mineralului: 

- fete 14-18 ani – 2300mg/zi

- băieți 14-18 ani – 3000mg/zi

- femei – recomandarea generală este de 2300-2600mg/zi

- femei gravide – 3000mg/zi

- femei care alăptează – 2500mg/zi

- bărbați – 3000-3500mg/zi 

Uniunea Europeană recomandă o Valoare Nutrițională de Referință (VNR) de 2000mg pentru potasiu. 

Nu există o limită superioară de siguranță stabilită pentru potasiu deoarece rinichii unei persoane sănătoase sunt foarte eficienți în eliminarea excesului prin urină. Cu toate acestea, dozele excesive pot duce la probleme de sănătate potențial periculoase. 

Persoanele cu anumite afecțiuni, în special cele renale, pot avea nevoie de un aport diferit de potasiu și de ajustarea dozelor. Monitorizarea nivelurilor de potasiu în sânge este foarte importantă în aceste cazuri. 

Deficitul de potasiu 

Deficitul de potasiu, cunoscut și sub denumirea medicală de hipokalemie, reprezintă o condiție în care nivelul de potasiu din sânge este sub valorile normale (de obicei sub 3,5 mEq/L). 

Deși potasiul este un mineral esențial larg răspândit în alimentație, hipokalemia este o problemă relativ comună, cu implicații potențial periculoase pentru sănătate. 

Hipokalemia nu apare de obicei ca urmare a unui aport alimentar insuficient la persoanele sănătoase, deoarece rinichii sunt foarte eficienți în conservarea potasiului atunci când aportul este scăzut. Doar o dietă extrem de săracă în potasiu, combinată cu alți factori (cum ar fi alcoolismul cronic, malnutriția severă), poate contribui la dezvoltarea hipokalemiei. 

În majoritatea cazurilor, deficitul este rezultatul unei pierderi excesive de potasiu din organism sau, mai rar, a unei redistribuiri anormale a potasiului în interiorul celulelor. 

Pierderile gastro-intestinale (vărsături, diaree) reprezintă cel mai frecvent mecanism de pierdere a potasiului. 

În cazul vărsăturilor severe și/sau prelungite, pierderea de acid clorhidric din stomac poate duce la alcaloză metabolică, ce stimulează rinichii să excrete mai mult potasiu pentru a compensa dezechilibrul acido-bazic. 

Intestinul gros este bogat în potasiu, de aceea în caz de diaree severă sau când sunt prezente afecțiuni precum colita ulcerativă, boala Crohn sau infecții intestinale grave, pot apărea pierderi masive de potasiu prin scaune. De asemenea, utilizarea cronică sau excesivă a laxativelor poate cauza pierderi semnificative de potasiu și poate contribui la apariția deshidratării. 

Rinichii sunt principalii reglatori ai echilibrului de potasiu, iar disfuncțiile lor pot duce la hipokalemie, pierderile renale fiind o altă cauză comună a acesteia. Unele medicamente (în special diureticele, dar și unele antibiotice sau corticosteroizi) cresc eliminarea de sodiu, apă și, implicit, de potasiu prin urină, și pot provoca dezechilibre severe. Și unele afecțiuni, precum acidoza tubulară renală sau hiperaldosteronismul, pot duce la pierderi crescute de potasiu. 

În cazul redistribuirii anormale, potasiul se deplasează din sânge în interiorul celulelor, ducând la o scădere a concentrației serice, chiar dacă cantitatea totală de potasiu din organism este normală. Poate apărea la administrarea de insulină (la pacienții diabetici tratați cu insulină, mai ales în caz de cetoacidoză diabetică, potasiul seric poate scădea rapid) sau de alte medicamente (unele antiastmatice de exemplu pot stimula intrarea potasiului în celule), dar și în caz de alcaloză metabolică (creșterea pH-ului sangvin determină potasiul să intre în celule, în încercarea de a menține echilibrul acido-bazic). 

Deficitul de potasiu poate fi ușor, moderat sau sever, în funcție de nivelul seric al potasiului. 

Simptomele devin adesea evidente când nivelul seric scade sub 3 mEq/L, se agravează pe măsură ce concentrația de potasiu din sânge scade și mai mult, și pot include: 

- aritmii cardiace – hipokalemia crește riscul de tahicardie, fibrilație ventriculară, și chiar torsada vârfurilor; în cazuri severe acestea pot duce la stop cardiac

- creșterea tensiunii arteriale

- slăbiciune musculară, crampe musculare și spasme

- oboseală și letargie

- amețeli sau senzație de leșin

- senzație de furnicături sau amorțeli la nivelul membrelor

- constipație, balonare 

Pe lângă acestea, o hipokalemie cronică sau recurentă, chiar și de grad ușor, poate crește semnificativ riscul de osteoporoză. Deficitul de potasiu poate duce la o creștere a eliminării urinare de calciu, ceea ce înseamnă că mai puțin calciu este disponibil pentru a fi încorporat în matricea osoasă, crescând astfel riscul de osteopenie și osteoporoză. De asemenea, potasiul poate influența absorbția calciului la nivel intestinal, și astfel nivelurile adecvate de potasiu pot îmbunătăți retenția de calciu în organism. 

În plus, hipokalemia, adesea asociată cu dezechilibre acido-bazice, poate duce la un mediu acid în organism, ceea ce stimulează resorbția osoasă, pentru a neutraliza aciditatea, contribuind astfel la apariția osteoporozei. Pe termen lung, un deficit cronic de potasiu poate contribui la scăderea densității minerale osoase și la creșterea riscului de fracturi, din cauza slăbiciunii musculare provocate de hopokalemie. 

Deși potasiul nu este la fel de faimos ca și calciul și vitamina D în contextul sănătății osoase, rolul său este important. Prin capacitatea sa de a influența echilibrul acido-bazic și de a reduce pierderile urinare de calciu, potasiul contribuie semnificativ la menținerea densității osoase și la prevenirea osteoporozei. 

Potasiul crescut 

Hiperkalemia este termenul medical ce definește un nivel crescut de potasiu în sânge (peste 5 - 5,5 mEq/L) și este o tulburare electrolitică potențial periculoasă, care poate avea consecințe severe, mai ales la nivel cardiac. 

Hiperkalemia este cel mai frecvent asociată cu reducerea eliminării potasiului din organism, sau cu o redistribuire anormală a acestuia din celule în spațiul extracelular. 

Cea mai frecventă și principala cauză a hiperkalemiei este reducerea eliminării renale de potasiu, deoarece rinichii sunt principalii responsabili pentru excreția excesului de potasiu din organism. Aceasta poate apărea în insuficiență renală, acută sau cronică (când rinichii nu pot filtra și elimina corect potasiul, ceea ce duce la acumularea lui în sânge), în insuficiență suprarenală (boala Addison – când lipsa hormonului aldosteron duce la reținerea potasiului), sau în cazul consumului de medicamente care reduc eliminarea potasiului prin urină sau afectează funcția renală. 

Redistribuirea anormală, când potasiul iese din celule în sânge, chiar dacă cantitatea totală de potasiu din organism este normală, poate apărea în situații precum: 

- acidoză metabolică – când pH-ul sângelui scade, organismul încearcă să tamponeze acidul și potasiul iese din celule, crescând nivelul său în sânge

- distrugerea masivă a celulelor – cauzată de traumatisme, exerciții fizice intense, arsuri grave, alte afecțiuni, determină eliberarea potasiului în sânge

- deficitul de insulină – insulina ajută la introducerea potasiului în celule, iar în absența insulinei, potasiul tinde să rămână în afara celulelor

- aportul excesiv de potasiu – prin administrarea rapidă intravenoasă sau excesivă de săruri de potasiu, prin consumul exagerat de suplimente, mai ales în prezența unei disfuncții renale, sau prin consumul unor cantități foarte mari de înlocuitori de sare pe bază de potasiu 

Simptomele hiperkalemiei pot varia în funcție de severitate și de rapiditatea instalării. Hiperkalemia ușoară este adesea asimptomatică și este descoperită întâmplător la analizele de sânge de rutină. 

Pe măsură ce nivelul potasiului crește, simptomele devin mai evidente și mai grave, și pot include: 

- simptome cardiovasculare – sunt primele semne care arată o hiperkalemie severă și necesită intervenție medicală de urgență deoarece pot pune viața în pericol: aritmii cardiace (tahicardie, palpitații), modificări pe electrocardiogramă, bradicardie (scăderea ritmului inimii), fibrilație ventriculară, stop cardiac

- slăbiciune musculară – poate începe cu o slăbiciune ușoară și poate progresa până la paralizie flască, inclusiv cu afectarea mușchilor respiratori, ceea ce poate duce la insuficiență respiratorie

- amorțeală și senzații de furnicături, mai ales la nivelul extremităților

- oboseală generală

- simptome gastro-intestinale – greață, vărsături, diaree 

Din cauza riscului cardiac, orice nivel crescut de potasiu necesită evaluare medicală, iar hiperkalemia severă este o urgență medicală. 

Surse naturale de potasiu 

Potasiul este abundent în natură, în special în alimentele vegetale. O dietă variată și echilibrată, bogată în fructe, legume, leguminoase și cereale integrale este cea mai bună modalitate de a asigura un aport adecvat de potasiu. 

Dintre legume, cele cu frunze verzi și cele rădăcinoase au, în general, un conținut ridicat de potasiu: 

- spanacul – este una dintre cele mai bogate surse; o cană de spanac gătit poate conține peste 800 mg de potasiu

- cartofii dulci – un cartof dulce mediu copt poate oferi peste 500 mg de potasiu; în plus, sunt bogați în vitamina A și fibre cartofii albi – sunt o sursă excelentă de potasiu, mai ales dacă sunt consumați cu tot cu coajă; un cartof mediu poate conține peste 900 mg

- broccoli – o sursă bună de potasiu, și în plus de vitaminele C și K avocado – considerat un superaliment, jumătate de avocado poate oferi aproape 500 mg de potasiu roșii – proaspete sau produse din roșii (pasta de tomate, sosul de roșii) sunt surse concentrate de potasiu

- dovleac

- sfecla roșie

- sparanghel 

Dintre fructe, bananele, convenabile și ușor de consumat, sunt probabil cele mai cunoscute pentru conținutul lor de potasiu (aproximativ 350 – 400 mg pe banană medie), deși multe alte alimente le depășesc în concentrație. Alte fructe bogate în potasiu sunt și: 

- portocalele și sucul de portocale

- pepenele verde și cel galben

- kiwi

- rodii

- caise proaspete sau uscate

- curmale și stafide – fructele uscate sunt mai concentrate în potasiu 

Dintre leguminoase, toate tipurile de fasole, lintea, năutul, sunt surse excelente de potasiu, fibre și proteine vegetale. 

Alte surse bogate în potasiu includ, dar nu se limitează la: 

- nuci și semințe – fistic, migdale, alune de pădure, semințe de floarea-soarelui, semințe de dovleac

- produse lactate – iaurt, lapte

- pește – somon, ton, scoici

- carne de pui și carne roșie – conțin și ele potasiu, dar în concentrații mult mai mici comparativ cu legumele și fructele 

Suplimentele cu potasiu 

Suplimentele cu potasiu sunt o modalitate de a crește aportul acestui mineral, dar utilizarea lor trebuie făcută cu precauție și, de preferat, sub îndrumarea și supravegherea unui medic. 

Spre deosebire de suplimentele cu calciu sau magneziu, suplimentele cu potasiu nu sunt recomandate pe scară largă pentru populația generală și pot fi periculoase dacă sunt administrate necorespunzător. 

Acestea sunt în general indicate doar în situațiile în care există un deficit diagnosticat de potasiu sau un risc crescut de a dezvolta hipokalemie: 

- la pacienții în tratament cu anumite medicamente (de exemplu, diuretice) sau care au anumite afecțiuni (tulburări renale) care cresc eliminarea potasiului prin urină

- în caz de vărsături sau diaree severe sau cronice, care duc la pierderi semnificative de potasiu 

Suplimentele cu potasiu sunt disponibile, de obicei, sub formă de săruri (clorură de potasiu, citrat de potasiu, gluconat de potasiu, etc.), și conțin doze mici, fiind strict reglementate, din cauza riscului de hiperkalemie. Ele nu sunt suficiente pentru a corecta un deficit sever, ci sunt mai degrabă menite să completeze un aport alimentar. 

Persoanele în tratament cu alte medicamente trebuie să ia suplimente cu potasiu doar la recomandarea medicului, deoarece acestea pot interacționa cu medicația, crescând riscul de hiperkalemie. 

Persoanele cu insuficiență renală au un risc mai mare de a dezvolta hiperkalemie, deoarece rinichii lor nu pot elimina eficient excesul de potasiu și deci, în aceste cazuri, suplimentele cu potasiu sunt contraindicate. 

Unele forme de potasiu pot avea și reacții adverse, precum iritații ale stomacului, greață, vărsături sau diaree. 

Nu administrați suplimente cu potasiu fără a discuta în prealabil cu medicul. El va evalua necesitatea suplimentării, va stabili doza corectă și va monitoriza nivelurile de potasiu din sânge, pentru a evita supradozajul și eventualele riscuri. 

Pentru majoritatea oamenilor sănătoși, obținerea potasiului din alimente integrale este cea mai sigură și mai eficientă metodă. Aceasta reduce riscul de kiperkalemie, deoarece potasiul din alimente este absorbit mai lent și este mai puțin probabil să provoace creșteri bruște ale nivelului seric. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News