Cele mai vechi dovezi ale prezenței umane în Europa, descoperite în România. Cercetarea care răstoarnă tot ce știam până acum
O echipă internațională de cercetători susține că a identificat cele mai vechi urme ale existenței umane din Europa în situl Grăunceanu.
Un grup de oameni de știință din diverse țări susține că a identificat, în situl Grăunceanu din România, cele mai timpurii urme ale existenței umane pe continentul european, acestea având o vechime estimată de cel puțin 1,95 milioane de ani, conform unei cercetări apărute în Nature Communications.
Înaintea acestui studiu, cele mai timpurii indicii despre prezența homininilor în afara Africii erau asociate sitului arheologic de la Dmanisi, situat în Georgia. Acest loc, datat între 1,85 și 1,77 milioane de ani, conține numeroase resturi de hominini, alături de unelte de piatră și semne clare ale intervenției homininilor asupra rămășițelor animale, cum ar fi urmele lăsate de activitățile de tranșare.
"Dovezi ale activității homininilor în situl de la Grăunceanu, România"
Experții declară în această cercetare că au identificat “dovezi ale activității homininilor în situl de la Grăunceanu, România, sub forma mai multor oase marcate cu tăieturi”.
Analizele biostratigrafice și datarea precisă folosind metoda uraniu-plumb (U-Pb) indică faptul că situl Grăunceanu are o vechime ce depășește 1,95 milioane de ani. Acest lucru plasează situl printre cele mai bine documentate locații din Europa care atestă prezența homininilor timpurii.
Probele provin din mai multe oase de animale descoperite în sit, pe care se observă urme de tăieturi. Acestea au fost datate cu mare precizie utilizând metoda uraniu-plumb. Opt dintre oase prezintă semne clare de tăiere, considerate extrem de fiabile, iar alte 13 fragmente par să poarte urme similare. Modificările se regăsesc pe diverse oase, majoritatea provenind de la mamifere cu copite, și sunt compatibile cu activitățile specifice tranșării.
Analiza izotopică a dinților de cal din sit a permis reconstituirea mediului, dezvăluind că homininii timpurii trăiau într-un climat moderat, cu schimbări sezoniere. Teritoriul era dominat de întinderi deschise de pășuni, punctate de zone împădurite, indicând faptul că acești strămoși ai omului erau capabili să se adapteze unor condiții variate, departe de locurile lor de origine din Africa.
Această descoperire se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi care sugerează că dispersarea homininilor în Eurasia a avut loc mai devreme decât se presupunea, poate chiar înainte de 2 milioane de ani în urmă. Aceasta pune sub semnul întrebării ideea dominantă conform căreia situl de la Dmanisi, din Georgia, datat la 1,85-1,77 milioane de ani, ar marca prima prezență umană în afara Africii. Se pare că România ar fi primul loc care marchează această prezență.
Deși la Grăunceanu nu au fost identificate fosile de hominini sau unelte din piatră, analiza tafonomică a relevat urme de tăieturi pe oase, la un nivel comparabil cu cel observat la alte situri asociate homininilor timpurii.
Un sit din Eurasia, datând din Pleistocenul timpuriu, care ar putea oferi perspective importante asupra primelor mișcări ale homininilor pe acest continent, este Grăunceanu, situat în Valea Râului Olteț din România, potrivit cercetătorilor. Această zonă face parte din bazinul sedimentar dacic, fiind amplasată la sud de Munții Carpați. Sedimentele din această regiune aparțin Formațiunii Tetoiu, caracterizată prin mai multe straturi fluvio-lacustre bogate în rămășițe fosile. Formațiunea acoperă o perioadă de timp de la începutul Pleistocenului până acum aproximativ 1,3 milioane de ani. Situl Grăunceanu, excavat inițial în anii 1960, este unul dintre cele mai bine studiate locuri din Europa central-estică care datează din această perioadă, conform Natural Communications.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
