Decizia ICCJ zguduie dosarele DNA: Poliţiştii judiciari DGA, scoși din joc

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis, printr-un recurs în interesul legii, să restabilească limitele legale ale competenței Direcției Generale Anticorupție (DGA) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Astfel, polițiștii judiciari din cadrul DGA nu mai pot desfășura anchete în dosare care vizează demnitari, funcționari publici din afara MAI, avocați sau oameni de afaceri.

Decizia vizează clarificarea atribuțiilor DGA, stabilind că lucrătorii acestei structuri pot efectua acte de cercetare penală doar prin delegare și exclusiv în cauze care privesc faptele de corupție comise de personalul MAI, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din OUG 120/2005.

Hotărârea vine după ce Curtea de Apel Alba Iulia a formulat un recurs în interesul legii privind competențele DGA, iar completul ICCJ a admis acest recurs, precizând în mod expres că:

„Lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție au competența să efectueze, prin delegare, în condițiile prevăzute de lege, actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent exclusivîn cauzele privind infracțiunile prevăzute de art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005.”

Decizia este obligatorie pentru toate instanțele și parchetele, în temeiul art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Redăm minuta deciziei Completului ICCJ pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 8 din 16 iunie 2025 (dosar 531/1/2025):

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și stabilește că:

Lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție au competența să efectueze, prin delegare, în condițiile prevăzute de lege, actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent exclusiv în cauzele privind infracțiunile prevăzute de art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală”.

În numeroase dosare importante de corupție instrumentate de DNA în ultimii ani, procurorii au colaborat frecvent cu polițiștii din cadrul Direcției Generale Anticorupție (DGA), potrivit informațiilor publicate de instituție. Decizia Înaltei Curți ar putea avea un impact major asupra unor dosare, existând riscul ca anumite cauze să fie reluate.

Avocatul Cosmin-Daniel Bulea, după decizia ICCJ privind competențele DGA: „Limitele erau deja clare, dar au fost ignorate”

Avocatul Cosmin-Daniel Bulea, unul dintre profesioniștii care au obținut o soluție similară în fața instanței care a sesizat ÎCCJ, a subliniat că legea era deja clară, însă a fost aplicată distorsionat.

Cosmin-Daniel Bule a explicat că, deși în trecut s-a încercat extinderea formală a competenței DGA printr-o ordonanță de urgență, aceasta a fost respinsă de Parlament, ceea ce arată că voința legiuitorului a fost de a păstra atribuțiile DGA strict limitate.

În practică, însă, unele parchete au continuat să folosească polițiști DGA în dosare ce vizau alte categorii de persoane, cum ar fi demnitari, funcționari publici sau oameni de afaceri, ceea ce a generat, în opinia avocatului, o încălcare a cadrului legal:

„Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de către Curtea de Apel Alba Iulia şi a stabilit că lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie au competenţa să efectueze, prin delegare, în condiţiile prevăzute de lege, actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent exclusiv în cauzele privind infracţiunile prevăzute de art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005.

Unele unităţi de parchet din ţară şi-au dezvoltat de-a lungul timpului practica de a delega lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul DGA în vederea efectuării unor acte de cercetare penală cu depăşirea competenţei atribuite de lege acestora. Astfel, deşi textul art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005 prevedea două limite ale competenţei lucrătorilor acestei structuri – fapte de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000 (limită materială) şi la faptele săvârşite de către lucrătorii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (limită personală) – lucrătorii din cadrul DGA efectuau acte de cercetare penală şi alte cauze, prin intermediul delegării dispuse de procuror.

Fără să cunoaştem la acest moment motivarea instanţei supreme, subliniem că o soluţie în sensul celor statuate acum prin intermediul Deciziei nr. 8 din 16 iunie 2025 pronunţate în complet pentru soluţionarea recursului în interesul legii a fost obţinută pentru unul dintre clienţii societăţii noastre, de o echipă de avocaţi formată din Cosmin-Daniel Bulea, Ştefan Alexandru şi Radu Chiriţă. Această soluţie a fost pronunţată chiar de către instanţa care a formulat sesizarea ÎCCJ cu recursul în interesul legii şi, totodată, a fost indicată în cuprinsul sesizării ca jurisprudenţă relevantă în sensul orientării pe care instanţa supremă avea, finalmente, să o considere concordantă voinţei legiuitorului.

În argumentarea poziţiei clientului nostru, arătam la acel moment că voinţa legiuitorului din perspectiva competenţei DGA este şi a fost cât se poate de clară, cu toate că practica avea să o interpreteze distorsionat şi să extindă competenţa lucrătorilor DGA dincolo de limitele legii.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei s-a încercat lărgirea competenţei lucrătorilor din cadrul DGA, care la acel moment era circumstanţiată, după cum este şi în prezent, la faptele de corupţie săvârşite de către personalul MAI.

Astfel, se viza eliminarea limitei personale a competenţei, astfel ca lucrătorii din cadrul DGA să poată efectua acte de cercetare penală cu privire la orice infracţiune de corupţie, indiferent de persoana care a săvârşit-o. Cu toate acestea, ordonanţa de urgenţă a fost respinsă prin Legea nr. 324/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei, legiuitorul nedorind lărgirea competenţei lucrătorilor poliţiei judiciare din cadrul DGA la întreg sistemul public.

Cu toate acestea, faptic, nu de puţine ori s-a ajuns în situaţia în care lucrători din cadrul DGA efectuau acte de cercetare penală în cauze care nu vizau fapte de corupţie sau, după caz, care nu viza fapte săvârşite de către personalul MAI.

Pentru a justifica acest tip de practică, se susţinea că art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005 este mai degrabă o chestiune de competenţa structurii poliţieneşti, iar delegarea lucrătorilor DGA ar fi posibilă pentru că art. 324 alin. (3) C. proc. pen. nu limitează în vreun fel organele poliţiei judiciare cărora procurorul le poate delega acte de urmărire penală. Această optică era susţinută şi de art. 14 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al DGA, care prevedea printre atribuţii şi pe aceea de a desfăşura activităţi de cercetare penală, în baza ordonanţei de delegare emise de procuror. Am susţinut în mod repetat, în mai multe cauze, deficienţa acestui mod de interpretare a legii.

În primul rând, este evident că procurorii, atunci când decid delegarea unor organe de cercetare penală, trebuie să aibă în vedere competenţa materială şi personală a acestora, dar şi eventuala specializare stabilită prin lege. Deşi art. 324 alin. (3) C. proc. pen. nu face o distincţie între organele de cercetare penală cărora procurorul le poate delega efectuarea unor acte de urmărire penală, ansamblul dispoziţiilor reglementând competenţa conduce înspre concluzia că procurorul poate delega acte de urmărire penală doar acelor organe de cercetare penală care au competenţa de a efectua acele acte. Or, ofiţerii DGA au o competenţă limitată prin lege în ceea ce priveşte săvârşirea de fapte de corupţie de către personalul MAI (Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Încheierea judecătorilor de cameră preliminară nr. 59 din data de 17 februarie 2023, disponibilă aici).

Mai mult, în situaţiile reglementate de art. 13 din OUG nr. 43/2002, competenţa efectuării urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 revine Direcţiei Naţionale Anticorupţie, caz în care urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procuror, potrivit art. 56 alin. (3) C. proc. pen. De asemenea, conform art. 22 din Legea nr. 78/2000, toate infracţiunile reglementate de această lege sunt în competenţa proprie a procurorului.

Astfel, a admite optica de mai sus ar echivala cu golirea de conţinut a normei legale care reglementează competenţa DGA. Tocmai pentru că urmărirea penală în cauzele de competenţa DGA este mereu în competenţa proprie a procurorului, organele de poliţie din această structură neputând proceda singure (fără delegare) la efectuarea urmăririi penale, a admite că procurorul poate delega lucrători din cadrul DGA chiar şi atunci când nu discutăm despre cauze din sfera art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005, ar echivala cu inaplicabilitatea normei în discuţie. Practic, câtă vreme se reţine că procurorul are oricum posibilitatea să delege lucrători din cadrul DGA indiferent de persoanele vizate de anchetă, ce rost ar mai avea reglementarea legală a competenţei DGA?

Din acest motiv, optica prezentată anterior, în sensul că art. 14 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al DGA prevede printre atribuţii şi pe aceea de a desfăşura activităţi de cercetare penală, în baza ordonanţei de delegare emise de procuror, nu putea reprezenta un argument valabil.

Dispoziţiile regulamentului nu pot să justifice o atare extindere a competenţei dintr-un motiv foarte simplu – lucrătorii din cadrul DGA acţionează mereu în baza unei delegări a procurorului. Inclusiv textul care reglementează competenţa DGA, respectiv art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005, prevede că lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul DGA au competenţa să efectueze (…) actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 (…).

Prin urmare, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005 sunt şi erau neechivoce în sensul stabilirii competenţei funcţionale şi personale a organelor de cercetare penală din cadrul DGA exclusiv în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, săvârşite de personalul MAI”, a explicat  avocatul Cosmin-Daniel Bulea pe chirita-law.com.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News