Fost ofițer SPP, dezvăluiri după ce l-a văzut pe Nicușor Dan înconjurat de oamenii care asigură securitatea

„Văzând această poză, ce inspiră normalitate și modestie, am un sentiment de mândrie, combinat cu nostalgia celor aproape 30 de ani în care am practicat această profesie; nu de președinte ci de ofițer SPP.

Sunt mândru de președinte, dar și de acești ofițeri de protecție, care-mi amintesc de vremuri trecute, pline de suspans și adrenalină. Toată lumea folosește apelativul generic “bodyguard”, dar aceștia sunt “ofițeri de protecție”. O să-mi spuneți că este același lucru.

Nu, există o diferență: ofițerul de protecție nu se rezumă doar la mușchi, ochelari și dat cu pumnul; acesta, pe lângă pregătirea fizică și folosirea armamentului, parcurge mult mai multe etape și domenii de pregătire: psihologic, informațional, protocol, etică profesională, cum să prevină o stare conflictuală, cum să adapteze măsurile de protecție cu cerințele și imaginea demnitarului, precum și multe alte domenii.

Nu este așa de simplu cum pare la televizor. Odată, un ofițer nou angajat, după ce a realizat câte cerințe și aptitudini sunt necesare pentru aceasta meserie, mi-a spus: “eu credeam că dacă împing 150 de kg și dau tare cu pumnul voi fi cel mai bun”, dar e mult mai complicat.

“Bodyguarzi” pot fi toți băieții care păzesc diferiți oameni cu bani sau vedete, cum sunt cei din poza cealaltă, pe care nu o postez aici, că ați văzut-o destul în această perioadă.

“Bodyguardul” acționează în forță, la intimidare, pe când ofițerul de protectie, cu pregătire specială, acționează discret și eficient, dar la nevoie poate foarte bine să acționeze în forță, bineînțeles folosind gradual măsurile și instrumentele de apărare, în funcție de situație. Sunt mult mai multe de spus, dar nu este timp și spațiu aici.

Aceasta poză îmi mai aduce în minte imagini din țări nordice, baltice, unde demnitarii sunt pentru și printre oameni. Îmi mai amintește cum președinta Estoniei, în 2019, la NY, când România împreună cu Estonia candidau pentru un loc de membru nepermanent al CS ONU, din partea grupului est-european, alerga prin Central Park, împreună cu diplomații ONU, pentru a convinge țările membre să voteze Estonia.

M-a impresionat atât de mult femeia aceea (președinta Estoniei), încât în ziua votului în AG ONU, când Estonia a câștigat în fața României, am fost primul oficial român care a felicitat-o.

Ea mi-a răspuns așa de frumos, nu cu aer de învingător, încât aproape că-mi dădeau lacrimile, nu că am pierdut noi, ci gândindu-mă, “când vom avea și noi un astfel de președinte?”

Poza aceasta îmi mai amintește de un moment din Afghanistan, prin 2005, când eram pe aeroportul din Kabul, asigurând protecția unui demnitar ONU, o doamnă dintr-o țară asiatică.

Noi echipați cu veste antiglonț și tot armamentul pe noi iar dumneaei, de o statură foarte mică și firavă, ducea o geantă destul de grea și voluminoasă.
Unul dintre colegi, din respect, a vrut să o ajute să care geanta, la care ea i-a răspuns: “nu, este treaba mea să-mi car geanta, voi duceți armele cu care mă apărați, fiecare cu treaba lui!”

În acești ani, am asigurat protecția multor demnitari, de la președinții României până la cel al SUA, precum și în foarte multe locuri de pe glob. Totdeauna m-au impresionat acei demnitari care arătau că sunt lideri naturali, impuneau respect prin comportament, nu era nevoie să ceară respectul.
Dar totdeauna prefer să vorbesc despre exemplele pozitive, despre modele de urmat.

Noi obișnuim foarte mult să criticăm, să căutăm defectele, fără să evidențiem și elementele pozitive. E mai constructiv și motivațional să căutăm pozitivul din viață, din jurul nostru și să-l dezvoltăm. Știți cum se spune; “ce semănăm aia culegem!”

Nicușor Dan, să fiți un președinte pentru toți cetățenii României, indiferent de opțiunea politică avută la urne!”, a scris Paul Gheorghe Necula pe Facebook. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News