Patru britanici, primii alpiniști care au escaladat Everestul cu ajutorul gazului xenon. Ce este acest gaz 

În mod normal alpiniștii petrec câteva săptămâni sau chiar luni pe munte, în taberele amplasate la diferite altitudini, pentru a permite organismului să se obișnuiască treptat cu altitudinea înaltă, înainte de a încerca să urce pe cel mai înalt vârf al lumii. Este extrem de periculos să începi ascensiunea finală spre vârf dacă organismul nu este aclimatizat.

Alpiniștii britanici, care au inhalat xenon în Germania, înainte de a porni în expediție pe Everest, au cucerit vârful de 8.848 de metri în mai puțin de cinci zile după ce au plecat de la Londra, a anunțat Lukas Furtenbach, reprezentant al companiei austriece Furtenbach Adventures, care a organizat escalada.

Aceștia au dormit în corturi speciale care simuleză condițiile de la mari altitudini și au folosit apoi și oxigen suplimentar, la fel ca mulți alți alpiniști, pe perioada ascensiunii. Acest gaz îmbunătățește aclimatizarea și protejează organismul de efectele răului de altitudine și ale mediului sărac în oxigen, conform lui Furtenbach.

Furtenbach, care a reușit patru ascensiuni pe Everest, a mai precizat că gazul xenon a mai fost folosit înainte de ghizi, dar acum este pentru prima oară când este folosit de clienți.

Xenonul a făcut ca ascensiunea să fie mai sigură și să dureze mai puțin timp, menținând organismul alpiniștilor aclimatizat corespunzător. Expedițiile mai scurte înseamnă mai puține gunoaie pe Everest și mai puține resurse necesare, conform lui Furtenbach.

Alpinistul american și ghid pe Everest Adrian Ballinger, reprezentând compania Alpenglow Expeditions, a declarat că folosirea xenonului nu este decât 'un artificiu...nu a părut niciodată genul de experiență pe care dorim să o oferim'.

'Fiecare trebuie să urce pe munte în maniera în care se simte bine și-l face să fie mândru de realizarea sa. Dacă acești alpiniști sunt mândri de acest stil, atunci este vorba de alegerea lor', a adăugat el, precizează Agerpres.

Ce este gazul xenon

Xenonul este un element chimic cu simbolul chimic Xe și cu numărul atomic egal cu 54. Este un gaz nobil, incolor, greu, fiind găsit în atmosfera Terrei în cantități mici. Deși, ca toate gazele nobile, xenonul este inert din punct de vedere chimic, între atomiiacestuia și atomii altor elemente chimice pot exista reacții chimice, cum ar fi reacția de formare a hexafluoroplatinatul de xenon; acesta a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil, potrivit wikipedia.

Xenonul a fost descoperit în Anglia de către chimistul scoțian William Ramsay și de către chimistul Morris Travers pe data de 12 iulie1898, adică la puțin timp după ce aceleași personaje au descoperit alte două gaze rare similare, anume kripton și neon. Aceștia au găsit elementul nou în reziduurile provenite din componentele evaporate ale aerului lichid.

Ramsay a sugerat numele de xenon pentru gazul tocmai descoperit după grecescul ξένον (xenon), singularul neutru de la forma ξένος (xenos), care înseamnă străin sau straniu. În 1902, Ramsay a estimat proporția în care xenonul se găsește în atmosfera Pământului la aproximativ o parte la 20 de milioane.

În decursul anilor 30', inginerul american Harold Edgerton a început să studieze tehnologia luminii stroboscopice pentru fotografiile cu timp mic de expunere. Aceste studii au condus la inventarea blițul cu neon, în care lumina este generată prin transmiterea unui scurt curent electric într-un tub de sticlă umplut cu xenon gazos. În 1934, Edgerton a reușit să genereze flash-uri cu durata de o microsecundă cu această nouă metodă inventată de el.

În 1939, fizicianul americann Albert R. Behnke Jr. a început să exploreze cauzele beției scufundătorilor. Acesta a testat efectele modificării amestecului de gaze pentru respirație asupra scufundătorilor și a descoperit că acest lucru face ca scufundătorii să o perceapă ca o modificare a adâncimii. Datorită acestor rezultate, acesta a dedus faptul că gazul xenon poate deservi ca anestezic. În ciuda faptelor că toxicologistul rus Nikolay V. Lazarev a studiat aparent anestezia produsă de xenonul gazos în jurul anilor 1941, primul raport pe aceeași temă a fost publicat prima oară în 1946, de către cercetătorul medical John H. Lawrence, ce a experimentat acestea pe șoareci. Xenonul a fost prima dată utilizat ca anestezic pentru operații în anul 1951de către americanul Stuart C. Cullen, ce a operat cu succes două persoane.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News