Ce este și ce rol are, de fapt, structura albicioasă care stă lipită de gălbenușul oului. Puțini îi cunosc denumirea

Gălbenușul este bogat în vitaminele A, D, E și B12, precum și în minerale precum fierul și fosforul, în timp ce albușul este o sursă excelentă de proteine, având foarte puține grăsimi și calorii. Datorită acestui echilibru nutrițional, ouăle sunt recomandate în multe diete, fie pentru copii, fie pentru adulți sau sportivi.

Pe lângă valoarea lor nutritivă, ouăle sunt și extrem de versatile în bucătărie. Pot fi preparate în numeroase moduri — fierte, prăjite, poșate, omletă sau ca ingredient în rețete complexe, de la prăjituri la sosuri. De asemenea, ouăle joacă un rol tehnologic important în gastronomie, datorită capacității lor de a lega, emulsiona sau da volum preparatelor. Accesibile și ușor de păstrat, ouăle rămân un aliment esențial în dieta zilnică.

Ce este, de fapt, structura albicioasă care stă lipită de gălbenușul oului

Probabil ați observat că majoritatea ouălor pe care le consumați au o structură albicioasă, care de cele mai multe ori este lipită de gălbenuș. Există însă și cazuri când aceasta plutește în interiorul albușului.

Deși poate ați crede că structura este un defect ori un semn că oul este alterat, nu este deloc așa. Respectivul filament poartă numele de calaza și are un rol deosebit de important în menținerea calității oului, potrivit Ziarul Românesc.

Álvaro Fernández, farmacist, spune că acea structură este un indiciu indubitabil că oul este proaspăt și într-o stare bună. Potrivit acestuia, calaza este alcătuiră din proteine și are rolul de a menține gălbenușul în poziție centrală. În cazul în care structura ar lipsi, gălbenușul nu s-ar menține în centrul oului și s-ar lipi de coajă. Fernández atrage atenția că eliminarea calazei este o practică greșită și inutilă, care poate duce chiar la spargerea gălbenușului în timpul gătirii.

Cu alte cuvinte, cu cât calaza este mai vizibilă și mai consistentă, cu atât oul este mai proaspăt. Pe măsură ce oul îmbătrânește, această formațiune se degradează și dispare. Așadar, prezența ei nu ar trebui să ne îngrijoreze, ci mai degrabă să ne bucure.

Pentru a testa prospețimea unui ou, poți să apelezi și la alte tehnici. Cea mai simplă metodă este testul cu apă. Umple un bol cu apă rece și pune oul înăuntru. Dacă oul se lasă pe fund și stă orizontal, este foarte proaspăt. Dacă se ridică ușor cu un capăt în sus, are câteva zile, dar este încă bun de consum. Dacă plutește la suprafață, oul nu mai este sigur pentru consum și trebuie aruncat, deoarece acumularea de gaze în interior indică alterarea conținutului.

O altă metodă este verificarea prin spargere. Un ou proaspăt are albușul ferm și gălbenușul bombat, bine delimitat. Dacă albușul este apos, iar gălbenușul se turtește sau se sparge ușor, oul este vechi. De asemenea, un miros neplăcut la deschidere este un semn clar că oul este alterat și nu trebuie consumat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News