În ultimii patru-cinci ani, un domeniu începuse să funcționeze bine. Privați din România, fonduri de capital din țară și străinătate, firme de asigurări importante începuseră să investească în infrastructură, domeniul se dezvolta rapid, aducea venituri statului, bunăstare angajaților, mulțumire beneficiarilor. Ba chiar contribuia la reducerea deficitului comercial, prin stoparea importului de servicii medicale (sau, dacă vreți, exportului de pacienți).
Cetățenii din clasa de mijloc având suficiente resurse ca să se trateze în privat nu mai erau nevoiți să meargă la Viena sau Istanbul pentru intervenții chirurgicale, aveau spitale de același nivel tehnologic, prețuri mai mici și medici mai buni în București, Brașov, Cluj sau Timișoara.
Programul de guvernare, așa-zis neoliberal (că doar avem trei partide în Coaliție și un președinte la Cotroceni, toți de Dreapta), nu e de acord cu dezvoltarea medicinii private, poate nici cu existența sistemului privat de sănătate, odată ce și-a propus să arunce în război clinicile particulare cu cele de stat.
Chipurile, pacientul român are dreptul să-și aleagă medicul. Așa scrie în lege. Cum poate face asta în realitate?
Fie dă șpagă sau își activează relațiile, în sistemul de stat, fie plătește, cu factură și toate taxele aferente, la privat. Medicii buni lucrează dimineața în spitalul public, seara își completează veniturile din colaborări cu clinicile private. Poate nu e sistemul ideal, dar funcționează și dă rezultate: a stopat exodul medicilor și al pacienților în străinătate, a oferit o soluție pentru motivarea doctorilor, a fiscalizat plățile informale și...poate asta a deranjat politicienii, a oferit un termen de comparație sistemului public. De ce privatul poate cumpăra un tomograf mai performant cu jumătate din prețul cu care îl cumpără managerul de la stat? Cum ține costurile sub control, cum asigură respectarea regulilor care previn infecțiile nosocomiale, inevitabile la stat?
Privatul e soluția, nu problema din Sănătate. Dar, fiindcă românii n-au imunitate la populism, deși au trecut de atâtea ori prin această boală, PSD-PNL-UDMR-USR pot refolosi lozinca ”statul gras cocoșează privatul slab”, după ce o întorc pe dos, ca pe o șosetă murdară pe față.Coaliția atacă sistemul privat și clasa de mijloc, așa cum spuneam. Încercarea de a obliga medicii să opteze: fie lucrează la stat, fie în privat, a eșuat (nu poți limita dreptul la muncă, conform legii).
Așa că s-au întors asupra clinicilor, care nu mai pot să colaboreze cu un medic sau altul, trebuie să angajeze cel puțin 80% din personal, dacă mai vor să păstreze contractul cu CNAS.
Unii medicii renumiți, căutați de pacienți, vor opera doar în clinicile private care n-au contract cu Casa. Accesul la aceștia va fi mai dificil și mai scump. În general, costurile medicinei private vor crește, dezvoltarea domeniului va fi frânată. E posibil să se închidă anumite facilități private, după cum e posibil ca secții întregi din spitalele publice să rămână fără medici, dacă aceștia pleacă în privat sau în străinătate. Salariile medicilor par mari, comparativ cu salariul din industrie, dar pe piața europeană sunt modeste. Completarea cu venituri din privat era o supapă pentru tensiunile din sistem.
Eliminarea privaților din contractele cu CNAS nu va face economii, dimpotrivă, va crește cheltuielile și presiunea pe sistemul public.
Sunt unele măsuri propuse în programul de guvernare care ar putea avea efect compensatoriu. Nici nu are sens să discutăm despre ele, fiindcă necesită o groază de legi și acte subsecvente, de reglementări, de norme etc...Nu cred că statul are capacitatea administrativă să le ducă la bun sfârșit, nu știu dacă există voință politică, și mai important, nu știm dacă vor funcționa, dacă nu vor avea efecte adverse.
Că se distruge un domeniu funcțional, asta e certitudine. Ce punem în loc sunt doar cuvinte.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Anca Murgoci