De ce strănută pisica? Cauze ascunse și riscuri reale
În viața de zi cu zi alături de companionii noștri felini, anumite gesturi aparent banale pot ascunde realități medicale care nu trebuie ignorate. Strănutul, un act reflex frecvent întâlnit la oameni, se manifestă și la pisici, având de cele mai multe ori o cauză naturală și inofensivă. Cu toate acestea, frecvența, contextul și simptomele asociate pot transforma un simplu strănut într-un motiv serios de îngrijorare.
Strănutul este, în esență, un mecanism de apărare prin care organismul îndepărtează corpurile străine, alergenii sau agenții patogeni din căile respiratorii superioare. În cazul pisicilor, acest reflex le ajută să își mențină tractul respirator curat, mai ales atunci când intră în contact cu praf, polen sau alți factori iritanți. Însă lucrurile devin mai complicate atunci când acest gest devine repetitiv, intens sau este însoțit de alte semne clinice.
Printre cele mai comune cauze ale strănutului la pisici se numără iritanții mecanici sau chimici. Mirosurile puternice provenite de la parfumuri, detergenți, produse de curățenie sau odorizante de cameră pot fi declanșatori ai acestui reflex. Pisicile care trăiesc în mediul exterior sunt expuse la o gamă și mai largă de factori: praf, pământ, plante, insecte sau chiar paraziți microscopici. Deși strănutul poate ajuta la eliminarea acestor particule, uneori corpurile străine rămân blocate în căile nazale, cauzând disconfort persistent, frecvente scărpinături la nivelul nasului și o nevoie urgentă de intervenție veterinară.
Un alt motiv de îngrijorare apare atunci când strănutul este însoțit de secreții nazale. Secrețiile apoase pot indica o simplă răceală sau o infecție respiratorie ușoară, însă atunci când acestea devin vâscoase, închise la culoare sau persistente, este foarte probabil ca animalul să sufere de o infecție virală serioasă, cum ar fi rinita. Rinita felină este o afecțiune virală comună, cu potențial sever, care afectează în special pisicile tinere. Aceasta se manifestă prin înroșirea ochilor, secreții oculare, apatie, lipsa apetitului și dificultăți în respirație. Netratată la timp, poate degenera în complicații pulmonare sau infecții secundare care pot deveni letale.
Pentru pisicile care trăiesc exclusiv în interior, strănutul poate fi declanșat de acumularea prafului sub mobilă, în covoare sau alte zone greu accesibile pentru curățenie. În aceste cazuri, menținerea unui mediu igienic și bine aerisit poate preveni apariția acestor simptome.
Este esențial ca orice episod de strănut însoțit de secreții sau modificări de comportament să fie atent monitorizat. Pisicile care devin letargice, își pierd pofta de mâncare sau au temperatura corporală crescută (peste 39,5 – 40°C) trebuie duse urgent la medicul veterinar. Totodată, dacă strănutul este brusc, intens și fără un motiv aparent, este foarte posibil ca mediul să fi suferit o schimbare – poate fi vorba de o substanță nouă în casă sau de un agent patogen la care organismul pisicii reacționează.
Pentru a ajuta pisica în perioadele în care prezintă simptome respiratorii, este recomandat ca aceasta să fie ținută într-un spațiu cald, liniștit și bine aerisit. Evitarea contactului cu alte animale, limitarea expunerii la mirosuri puternice și reducerea stresului contribuie semnificativ la procesul de recuperare. Hrănirea cu alimente calde (nu reci, direct din frigider) și asigurarea unei hidratări corespunzătoare sunt alte măsuri utile.
În sezonul cald, polenul și alți alergeni din aer pot cauza reacții similare celor întâlnite la oameni. Alergiile la plante, praf sau fum de țigară nu sunt rare în rândul felinelor. De aceea, monitorizarea atentă a comportamentului pisicii în funcție de schimbările din mediu devine o parte importantă a responsabilității unui stăpân atent.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
